ZAMOLXIS, ZEUL GEŢILOR

(Herodot, "Războaiele persane", cartea 4, MELPOMENE, 93-96)

Zamolxis (Saitnoxis) a fost zeul suprem al geţilor (sau dacilor), un popor trac care trăia pe teritoriul ce include azi România, dar care se extindea mult mai mult spre Est şi NordEst. Singurele noastre informaţii mai importante privitoare la această oarecum enigmatică zeitate este textul citat mai jos. Oamenii de ştiinţă l-au interpretat pe Zamolxis ca pe zeul ceresc, o zeitate a morţii, Zeul-Misterelor, etc.

[4.93.]. Dar înainte de a veni din Istru, mai întâi a subjugat Geţii, ce pretindeau să fie nemuritori. Tracii din Salmydessus şi din regiunea de mai sus a oraşelor Appolonia şi Mesambria, care se chema Cyrmaianae şi Nipsaei, s-au predat necondiţionat irezistibilului Darius, dar Geţii, care erau neînfricaţi şi nesupuşi dintre toţi tracii, au rezistat cu încăpăţânare şi au fost înrobiţi imediat.

[4. 94]. Cât despre declaraţia lor despre faptul de a fi nemuritori, acesta este modul în care îl arătau ei: credeau că nu pot muri, însă acelaşi care va pieri se va duce la Zamolxis sau Gebeleizis, aşa cum îl denumeau unii dintre ei. O dată la cinci ani îl alegeau pe unul dintre ei şi îl trimiteau ca mesager la Zamolxis pentru a îi transmite acestuia nevoile lor. Modul de a trimite mesagerul era următorul: trei lănci erau ţinute de oameni numiţi special pentru a face acest lucru; alţii îl apucau pe mesager de mâini şi de picioare şi îl aruncau în cele trei suliţe. Dacă acesta murea pe loc însemna că zeul accepta sacrificiul, însă dacă acesta nu murea, era învinuit el însuşi, fiind acuzat de a fi un om impur de aceea un alt mesager era trimis în locul lui. În timp ce acesta încă trăia îi transmiteau mesajul. Deseori când trăznea şi fulgera aceiaşi traci aruncau săgeţi în înaltul cerului ca o ameninţare către zeu, necrezând în nici un alt zeu decât în al lor.

[4. 95]. Eu însă am aflat de la grecii care se aventurau dincolo de Hellenspont şi Pontus că acest Zamolxis fusese un om care a fost o dată sclav în Samos, stăpânul lui fiind Pythagoras, fiul lui Mnesaarchus; acum, după ce a fost eliberat şi îmbogăţindu-se, s-a întors în propria ţară. Tracii de aici erau un popor sălbatic care trăia în triburi, dar acest Zamolxis aducea cu el obiceiuri ionice şi o formă de viaţă mai bogată decât cea a tracilor; fiindcă el a trăit alături de greci, mai ales unul dintre cei mai mari învăţaţi, Pitagora, el a ridicat o construcţie în interiorul căreia dădea mese şi serbări în cinstea şefilor tracilor spunându-le că vor trăi veşnic şi în belşug. În timp ce îi învăţa aceste doctrine, el îşi construia o cameră sub pământ în care avea să trăiască trei ani; în acest timp tracii îl jeleau şi îl chemau înapoi; în al patrulea an el se arată din nou tracilor şi de aceea aceştia au crezut ceea ce le-a spus Zamolxis despre nemurire. Aceasta este povestea greacă despre el.

[4.96] Din punctul meu de vedere, în primul rând nu cred pe deplin în această legendă despre Zamolxis şi camera lui de sub pământ, dar pe de altă parte nici nu o resping: dar cred că Zamolxis a trăit cu mult înainte de Pythagoras. Că a existat într-adevăr un om cu acest nume sau că Zamolxis nu este altceva decât zeul nativ al geţilor, oricum acum îmi iau rămas bun de la el. Cât despre geţi, cei care urmau practicile descrise mai sus, au fost reduşi ca număr de Perşi şi au însoţit armata lui Darius.